Trăim într-o societate în care fiecare individ are dreptul la fericire. Mai mult chiar, are şi datoria de a fi fericit. Da, fericirea devine o îndatorire. Și dacă nu o obținem, ni se pare nedrept, fiind probabil vina cuiva: a partenerului, a copiilor, a şefului, a anturajului, a guvernului... Contextul în care trăim ne îndeamnă să revendicăm cu glas tare acest drept şi această obligație: fiţi fericiți! Şi ajungem să credem într-o asemenea fericire prefabricată — sau ne prefacem că da: casa visurilor noastre, călătoria minunată, produsele care ne fac atât de frumoşi şi dezirabili, magazinul tuturor poftelor noastre, brandul ce ne va face irezistibili etc. — aş putea continua la nesfârşit, dar nu asta mi-am propus.
Ideea pe care mi-ar plăcea să v-o transmit este următoarea: cu toții avem în noi capacitatea de a simți ce ne provoacă plăcere și ce ne face să ne simţim bine cu noi înşine și cu ceilalți. Trebuie să ne oprim din așteptarea și căutarea Fericirii, cu F mare. Alergâm după ea, uneori întreaga viață. Credem că da, vom fi fericiți, când copiii vor reuşi, când ne vom cumpăra casa mult dorită, când vom avea parte de promovarea pe care suntem convinși că o merităm, când vom avea suficienți bani pentru a face o mie unu de lucruri, când vom fi cunoscuți și recunoscuți, când vom ieși la pensie şi vom avea, în sfârșit, timp... Așa că trecem pe lângă propriile vieți... și nici odată ajunși acolo nu suntem în accesibil datorită fericirii obținute prin lucruri mărunte, care ne pot face viaţa sclipitoare, spumoasă, atrăgătoare, confortabilă. Evident, nu voi avea necuviinţa să ignor adevăraele suferințe, adevăratele dureri ale vieţii sociale, culturale, psihologice, ale evenimentelor speciale. Îi respect profund pe cei ce suferă. Mă adresez însă celorlalți, oamenilor obișnuiți care au acces la bucurii obișnuite și se plâng că nu au parte de o fericire extraordinară. Este doar o capcană. Fericirea este acolo și asta este extraordinar!
In căutarea bucuriilor mărunte
Gândiţi-vă puţin: care sunt lucrurile, chiar cele mai mărunte, care vă provoacă o satisfacţie profundă sau chiar trecătoare? Orice răspuns e bun. Priviţi în jurul vostru, în viaţa voastră: vedeţi acele lucruri micuţe minunate pe care nemulțumirea cronică şi contagioasă vă împiedică să le vedeți? Vedeţi toate acele succese, mici și mari, pe care le-aţi avut în ciuda propriei firi şi a dificultăților? Vedeţi adânc în voi cât de mândri puteți fi de ceea ce aţi reușit, de ceea ce aveţi, chiar dacă societatea ne tot explică fără oprire că putem avea mai mult și mai frumos? Dar mai mult decât ce? Singurul nostru indicator suntem noi înșine. Singurul lucru de care avem nevoie este acela care ne aliniază cu sinele nostru secret. Cel pe care numai noi îl recunoaștem. Este al nostru, este bunul nostru cel mai de preţ. Nu există „mai bogat“, cu siguranţă nu la exterior. Să încercăm să ne regăsim. E mai bine, nu?
JEANNE SIAUD FACCHIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu