Din fragedă copilărie până la adolescenţă, construcția imaginii de sine a Intuitiv-Senzitivilor se confruntă cu o dublă diferenţă, cu două fațete, difente prin formă, dar având consecințe asemănătoare.
1. Primul scenariu: copilul Intuitiv-Senzitiv se percepe el însuși ca fiind diferit, fără a înțelege de ce nu reușește să fie, să gândească, să înțeleagă sau să simtă precum ceilalți. Încearcă adesea, are tentative de conformare, de adaptare. Dar toate acestea necesită multă energie. Adaptarea sa nu este naturală, spontană, evidentă. Mai degrabă se observă trăind decât să trăiască propriu-zis. Această postură funcționează uneori, el se integrează, crește odată cu ceilalți în ciuda acestui decalaj persistent şi de neînțeles pentru el; uneori eșuează însă, iar singurătatea îl ajunge din urmă. Și va fi cu atât mai compactă cu cât eforturile sale de a fi acceptat ca identic au fost unele susținute. Nu mai ştie foarte bine cine este. Oscilează între o imagine de sine profund negativă — „nu am nicio valoare“, „nu sunt demn de a fi iubit“, „nu voi reuşi niciodată nimic” — și o convingere intimă și constantă că ceva îi scapă, dar ce? Acest disconfort psihologic, deseori dureros, bruiază reprezentarea sinelui și posibilitatea de a se simţi „bine în propria piele“ şi în viaţa sa.
2. Al doilea scenariu: tânărul Intuitiv-Senzitiv nu şi-a dat seama că este diferit. Se crede un copil, un adolescent precum ceilalţi. Nu distinge caracteristicile aparte ale gândirii și sensibilităţii sale. Este convins că toţi funcţionează ca el.
Atunci va trăi anumite reacţii, anumite comportamente, anumite episoade de viață ca fiind agresive, nedrepte, profund vătămătoare. Şi cu cât va încerca mai mult să le dea un sens, să ceară explicaţii pentru aceste manifestări trăite drept ostile, cu atât mai mult se va confrunta cu neînțelegerea. A sa și a celorlalți.
Pierdut, fără să înţeleagă ce i se întâmplă și de ce, fără să poată împărtăşi această spaimă ascunsă, are sentimentul că lucrurile îi scapă de sub control și începe să se îndoiască de el: dacă toată lumea pare să creadă că ceea ce sunt nu este bine însearană câ nu yalorez mare lucru, În acest context, cum să-și construiască o imagine de sine solidă?
JEANNE SIAUD FACCHIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu