Forme de manifestare ale umbrei- Partea II

Felurile în care Umbra se manifesta în vietile noastre se împart în patru categorii: a) Umbra ramâne inconstienta, dar activa în viata noastra; b) ne dezicem de ea proiectând-o asupra altora;c)Umbra uzurpa constientul si ne poseda sau d) duce la o largire a constientului prin recunoastere, dialog si asimilare a continutului sau.
c) V-ati alaturat vreodata unei mase care linsa pe cineva? Ati condamnat vreodata pe cineva aflat in minoritate? Daca da, inseamna ca ati fost posedati de-si v-ati identificat cu- Umbra.
William Carlos Williams, medic practician si important poet imagist, a scris o povestire despre vizita pe care a facut-o cândva unei fetite bolnave, dintr-un cartier muncitoresc din New Jersey. Fetita nu voia sa-I lase sa se uite în gâtul ei inflamat. Pierzându-si rabdarea, Williams a tinut-o strâns si i-a deschis cu forta gura. Ceea ce începuse dintr-o intentie buna s-a transformat rapid într-o lupta, în care complexul puterii, existent în fiecare dintre noi, a crescut brusc. Medicul s-a lasat prada sentimentului de satisfactie derivat din rolul lui de tamaduitor, dar mai târziu a reflectat cu tristete la acest act brutal comis împotriva unui copil speriat si neajutorat.
Cât rau a fost savârsit, cu sau fara intentie, de catre oameni obisnuiti, care s-au lasat purtati de valul acestor energii? Ceea ce am negat inauntrul nostru se va abate mai devreme sau mai târziu asupra lumii exterioare. Sa fii posedat de Umbra înseamna sa raspândesti în jur un flux puternic de energie. Nu e de mirare ca aceasta este deseori atât de seducatoare. Iar cei mai periculosi dintre noi sunt cei care, plini de sine, nu se îndoiesc ca au dreptate, pentru ca ei sunt cei mai putini capabili de a întelege raul pe care îl fac în jurul lor.
d) Oare cât de zdruncinati suntem când descoperim ca dusmanul care ne priveste în fata suntem chiar noi însine? Cine nu ar da bir cu fugitii de la o astfel de întâlnire?
Dupa ce o viata întreaga,am tot dat vina pe altii, este foarte dificil sa întelegem în cele din urma ca singura persoana prezenta în toate episoadele acestei telenovele care este viata noastra suntem noi însine si, ca o concluzie necesara, ca suntem în mare parte raspunzatori pentru finalul dramei. Iar acesta este probabil motivul pentru care amânam pe cât posibil recunoasterea Umbrei noastre. Un banc vechi din Philadelphia spune: "Quakerii au venit în Pennsylvania pentru a face bine, si le-a fost într-adevar destul de bine." Cine doreste sa culeaga ceea ce a semanat în propria gradina, sau în propriii copii?
Protestam spunând ca nu avem decât intentii bune si demonstram ca urmarim cunoasterea de sine, dar cine poate suporta întreaga povara a acestui spectru mai larg al naturii omenesti? Dar... dar, asemenea momente de vanitate umilita contin semintele tamaduirii, ale largirii constientului si ale ispasirii trecutului. În aceste momente, în care ne vedem în oglinda - si zarim slabele contururi ale naturii noastre mai complexe - putem reclama o natura omeneasca mai cuprinzatoare si o sfera mai larga a constientului, devenind astfel ceva mai putin periculosi pentru cei din jur. Cu cât sunt mai în masura sa identific fortele care lucreaza în interior, cu atât mai putin probabila este necesitatea ca ele sa se manifeste în exterior. Dupa cum ne-a prezis Jung, ceea ce negam în interior seva întoarce la noi sub masca destinului. Cine si-ar fi putut imagina ca originile "destinului", care pare sa existe în totalitate în afara noastra, pot fi trasate inapoi spre launtrul nostru? Aducerea Umbrei în sfera constientului implica întotdeauna un sentiment de umilire, dar înseamna si o largire a acestei sfere, pentru ca astfel începem sa ne aproppiem, sa respectam si sa ne împacam cu natura noastra omeneasca mai complexa.Totalitatea intrupata de sine "se manifesta în contrarii si în conflictul dintre ele ... Si, de aceea,-drumul spre sine este mai întâi un conflict" Jung, Opere complete 12. Purtam aceasta polaritate în noi. Unii se feresc de aceasta tensiune, altii reusesc sa o îmbratiseze. Cunoasterea progresiva a acestor aspecte ale psihicului nostru pe care le-am disociat,îngropat si proiectat, si asumarea lor contribuie la profunzimea vietii noastre si ne ofera o activitate de o viata. Oricât de problematica poate parea aceasta munca analitica cu Umbra, este singura cale de tamaduire psihologica personala si de tamaduire a relatiilor cu ceilalti. Munca pe care o depunem nu va contribui la o mai mare satisfactie a eului, ci la o mai mare apropiere a eului de totalitate. Munca aceasta cu Umbra, de care poate ca ne ferim, este calea spre tamaduire, spre crestere psihologica si, în acelasi timp ,spre îndreptarea relatiilor cu comunitatea. Tikkun olam,tamaduirea lumii, începe cu noi însine, începe cu ceea ce nu dorim sa stim despre noi. De-a lungul timpului, examinarea aceasta constiincioasa va începe sa se rasfrânga si asupra celor din jur. Asumarea propriei noastre Umbre contribuie la îndreptarea lumii.
James Hollis