Eul=Umbra- un camion care vine din fata spre noi, pe banda gresita

Eul pe care eu îl cunosc nu stie suficient pentru a sti ca nu stie suficient. Se crede un cristal luminos, când, de fapt, e în mare parte alcatuit din nuante de gri, în mare parte din forme vagi, piezise, iar uneori din pur obsidian opac. Eul care cred ca sunt e doar ceea ce-mi spune eul despre mine, o foita fragila care acopera o imensa mare interioara. Limbajul ne tradeaza. Când spun eu, care eu vorbeste? Care parte a întregului este în acea clipa dominanta? Când spun în sinea mea, care sine vorbeste? Cum pot spune ca eu ma cunosc, în fiecare ... sau în oricare clipa?
De ce savârsesc oamenii buni fapte rele? De ce sunt viata noastra personala si trecutul nostru social atât de brutale, atât de repetitive, atât de daunatoare noua si celor din jurul nostru, atât de autodistructive?
Psihicul omenesc nu este un tot unitarsau unificat, asa cum îi place eului sa creada, ci este diversificat, complex si divizat ... mereu divizat.
Este o amagire a eului uneori o amagire necesara, credinta ca acest conglomerat de euri fragmentare se afla sub controlul nostru, ca nu depaseste raza de actiune a constientului sau, chiar, ca poat fi cunoscut. Aceste euri fragmentare, aceste prezente mai intunecate sunt sisteme de energie fractionale, care au ca atare capacitatea de a actiona independent de intentia noastra constienta. Sunt într-adevar destul de active în aproape fiece el si au puterea de a detrona constientul, de a uzurpa libertatea si de a-si realiza propriile scopuri, cu sau fara stiinta noastra. Privind lucrurile cu umor, am putea spune ca anumite parti ale noastre nu au facut cunostinta cu alte parti, iar daca deja au facut, s-ar putea sa nu se înteleaga foarte bine .
Pâna la urma, suntem pe deplin raspunzatori pentru actiunile si consecintele Umbrei, chiar daca la momentul respectiv nu am fost constienti de influenta ei.
Munca noastra analitica cu Umbra personala ne determina, pana la urma, in mare masura munca noastra cu Umbra la toate celelalte niveluri. Ceea ce ignoram în interiorul nostru se va indrepta mai devreme sau mai tariziu din exterior impotriva noastra.... ca un camion care vine din fata spre noi, pe banda gresita.
Cei care nu tin seama de implicatiile sufletului uman divizat raman inconstienti si devin astfel periculosi pentru sine si pentru cei din jur. Cei care se opresc pentru a arunca o privire, care se întreaba de ce, se vor gasi, în tot mai mare masura, în armonie cu complexitatea propriilor procese psihologice; îsi vor considera vietile mai interesante si vor deveni mai putin periculosi pentru sine si pentru cei din jur.
Rareori aceste carti iau în considerare aptul ca foarte putin din ceea ce ne guverneaza vietile se a1a în sfera de influenta a constientului, ca suntem deformati launtric de motive contradictorii, ca o parte din noi nu vrea sa se conformeze scopului urmarit de o alta parte, tot ceea ce realizeaza eul nostru constient îsi are corespondentul în "eurile" mai întunecate, care opereaza în sens opus.
James Hollis