De ce bărbaţii se însoară cu "scorpii"

Toată lumea a auzit povestea cu prinţul care se însoară cu fecioara săracă. Sau cu burlacul frumos şi râvnit care ar putea avea orice fată, dar care se îndrăgosteşte în schimb de o femeie obişnuită şi dificilă. La nuntă, are impresia că este cel mai norocos bărbat din lume. între timp, familia lui înghite cu nemiluita antiacide stomacale şi se întreabă, „De ce ea?" Apoi încep speculaţiile: „S-o fi ales oare pentru cum găteşte? O fi bună la pat? I-a spălat cumva creierul? Ce i-a făcut?" Cu toţii îşi doresc cu disperare să-l tragă pe individ de-o parte şi să-l întrebe direct, „De ce te însori cu o asemenea scorpie?"
De ce bărbaţii se însoară cu scorpii nu este o altă carte de genul „cum să pui mâna pe un soţ". în niciun caz "nu ai să găseşti în cartea asta o sugestie cât de mică cum că nu poţi fi o femeie completă până nu îţi găseşti .jumătatea". Dimpotrivă. Vei vedea că vom sfărâma convenţiile, te vom ajuta să înţelegi mai bine de ce unele relaţii nu duc nicăieri, şi vom moderniza concepţiile tale.
În accepţiunea mea, cuvântul scorpie nu se referă la o femeie insensibilă sau meschină. Semnificaţia cuvântului se vrea a fi una satirică şi nu trebuie luată prea în serios. Eu folosesc termenul pentru a desemna o femeie puternică, cu o identitate proprie conturată şi care se simte confortabil în pielea ei. Este o femeie mai mult decât bucuroasă să îi acorde lui „libertate de mişcare" pentru că are la rândul ei voluptatea propriei independenţe. Este o femeie care îşi impune în termeni clari şi categorici ce acceptă şi ce nu acceptă. Este o femeie care se va retrage fără ezitare la cea mai mică manifestare de lipsă de respect, atitudine care în ochii unui bărbat înseamnă un plus de atracţie, şi în niciun caz un minus. Aceasta este femeia cu care visează să se însoare el
Cu toţii am citit Cenuşăreasa. Cu toţii cunoaştem reclamele la inele de logodnă în care femeia primeşte o bijuterie strălucitoare. Cu toţii am fost invitaţi la nunţi la care sunt zece domnişoare de onoare îmbrăcate ca Tinker Bell. Apoi fotograful face o poză cu toate domnişoarele de onoare adunate în jurul miresei, aplecate asupra mâinii ei stângi şi contemplând cu veneraţie piatra imensă. Urmează apoi aruncarea buchetului, moment în care toate femeile singure se calcă în picioare disperate să-l prindă, pentru ca ulterior, un oarecare nepot prepubescent şi care poartă aparat dentar să aibă ocazia să îi pună câştigătoarei o jartieră pe coapsă. Acesta este felul în care reacţionează femeile la simpla idee de măritiş.
Bărbaţii observă cu mare atenţie comportamentul acesta. Ei constată că femeile se poartă de parcă mariajul ar fi chintesenţa vieţii lor şi îşi întipăresc informaţia în memorie. Constatarea respectivă nu face decât să îi confirme bărbatului ceea ce a ştiut de fapt tot timpul: căsnicia nu înseamnă neapărat că ea este îndrăgostită de el. Unii bărbaţi au senzaţia că femeia este îndrăgostită mai degrabă de ceremonia nunţii sau de ceea ce simbolizează căsnicia. El nu are alt rol decât acela de a umple un spaţiu liber.
Toate acestea influenţează decizia unui bărbat de a se implica sau nu într-o relaţie. El se fereşte de situaţiile în care intuieşte că femeia are nevoie de acea relaţie ca să se simtă împlinită, pentru că, din nou, are impresia că nu face altceva decât să îndeplinească o funcţie. Din punctul lui de vedere, o femeie disperată vrea doar să-l prindă în capcană, întrucât ea nu îl iubeşte pe el, ca persoană de sine stătătoare. Adevărul este că bărbaţii nu au fobie de relaţiile serioase, ci îşi doresc să găsească iubirea şi să se însoare la fel de mult ca şi femeile.
Pentru ca un bărbat să-şi dorească să se însoare, el trebuie să gândească: „Uau, ce minunat ar fi dacă femeia asta ar fi soţia mea."
SHERRY ARGOV