Îmi pot asuma în mod direct multe dintre nevoile mele, în loc să-l
fac pe celălalt responsabil de satisfacerea lor. Acest din urmă aspect e
sursa unora dintre cele mai crunte frustrări reciproce care pot interveni
într-un cuplu.
Mă definesc mai bine într-o relaţie dacă accept să spun nu, ceea
ce-mi va permite să spun da, un da adevărat.
Cunoscându-mi mai bine zonele de toleranţă, descopăr mai repede
ce e bine sau rău pentru mine într-o anume situaţie. Evit să întreţin ceva
ce nu-mi doresc.
Pot învăţa să trăiesc mai mult în prezent, aici şi acum, şi nu în
aşteptare, fie blocat sau pierdut într-un trecut care mă urmăreşte, fie
închis într-o dependenţă de un viitor mereu nesigur sau ameninţător.
Îmi pot dezvolta capacitatea de a trece de la dorinţă la proiect, de
a-mi înscrie visurile în realitate, legându-le de ceva posibil. Fiind
confruntaţi cu o dorinţă, mulţi rămân la vis sau la imaginar. Trecerea de la
dorinţă la proiect pare decisivă pentru o eventuală realizare. Ieşirea din
dorinţă înseamnă trecerea în planul real.
Jacques-Salome
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu